Veronica Matei, rugbystă: „Fetele care practică acest sport sunt curajoase”

Eseuri spectaculoase, acțiuni în viteză și placaje dure. Acestea sunt ingredientele unui meci de rugby… feminin.

Pentru că, mai nou, nu doar puternicii bărbați pot impresiona cu balonul oval în mână, ci și fetele. Iar România are o echipă națională de rugby în șapte, care a bifat deja numeroase competiții internaționale. Dacă cei mari sunt alintați stejarii, lor li se spune ghindele și se mândresc cu un loc trei la turneul Stanislas Sevens, reușit în primăvară.

Aria de selecție nu este foarte mare, sportivele provenind de la echipe precum Politehnica Iași, CSU Agronomia București sau Universitatea Cluj-Napoca. La gruparea studentelor ardelence activează și Veronica Matei, o jucătoare în vârstă de 21 de ani. Crescută încă de mică în spiritul performanței, întrucât a practicat ani buni atletismul, Veronica spune că a ajuns la rugby din întâmplare și s-a îndrăgostit iremediabil de disciplina inventată în Anglia, la începutul secolului XIX.

„Am început să practic rugby acum un an și câteva luni la insistențele unor prietene care practicau deja acest sport. De la ele am aflat că există rugby feminin, mai exact rugby în 7. La început, o colegă de facultate m-a tot chemat să merg la un antrenament de-al echipei unde încă activez ca jucătoare, dar am tot amânat pentru că mi se părea un sport dur. Văzând că tot amân, o altă prietenă a insistat de câteva ori și am zis hai să vedem cum e, oricum nu o să-mi placă (râde). Am mers la primul antrenament, deși nu înțelegeam nimic și mi-a plăcut atmosfera și faptul că fetele m-au ajutat să mă integrez mai ușor și să înțeleg cum se desfășoară jocul”, povestește clujeanca.

În timpul sezonului competițional, fetele Universității se pregătesc și își dispută apoi meciurile pe terenul din parcul Iuliu Hațieganu. Sunt coordonate de la margine de către antrenorul Sergiu Pop, în timp ce funcția de director tehnic o ocupă Octavian Chihaia, un nume sonor al sportului clujean. La „U”, Veronica joacă pe postul de taloneur, având atribuții importante în defensivă.

„Pentru mine ca jucătoare, nu se deosește cu nimic rugby-ul masculin de cel feminin. Probabil pentru cei care privesc din exterior li se pare mult mai dur jocul băieților, dar contactul fizic puternic există și la noi, iar regulile sunt la fel. Nu suntem privilegiate cu nimic față de băieții practicanți ai acestui sport. Toată lumea consideră că rugby-ul este un sport de bărbați, dar să știți că și fetele se descurcă foarte bine. Eu ca rugbystă pot să vă mărturisesc că sunt mândră de toate fetele care practică acest sport. Ele dau dovadă de curaj în primul rând și rezistență fizică datorită loviturilor pe care le încasează în timpul competițiilor. Mai presus de  toate, apreciez psihicul pe care îl au. Să reziști unor presiuni fizice și psihice în cadrul unei competiții nu e deloc ușor. Sunt mândră să mă aflu între ele”, afirmă Veronica.

Chiar dacă rugby-ul feminin în șapte devine din ce în ce mai popular, clujeanca nu întrevede o carieră în acest sport. Dă însă de înțeles că va rămâne conectată la sport, așa cum a făcut din copilărie.

„Din păcate, cam orice sport în afară de fotbal nu e prea mediatizat la noi în țară, decât doar atunci când sunt rezultate. În momentul de față, rugby-ul feminin începe să prindă ușor teritoriu pe plan mondial datorită introducerii lui în programul Jocurilor Olimpice. La noi în țară federația încearcă să îl facă cât mai cunoscut, dar nu este un sport din care îți câștigi traiul. Pe viitor mă văd practicându-l doar din plăcere și împărtășindu-l tuturor celor care doresc să facă primii pași în acest sport numit rugby”, spune studenta Facultății de Educație Fizică și Sport, din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Use Facebook to Comment on this Post