Ștefania-Alina Stănilă: „Gimnastica în sine m-a învațat multe lucruri. Cu ea am crescut și tot datorită ei, m-am autoeducat”

Am vrut să renunț de câteva ori.

Motive au fost mai multe, dar până la urmă am reușit să trec peste ele!

Grație și eleganță.

Acestea ar fi cuvintele prin care o poți descrie pe Ștefania-Alina Stănilă, una dintre fetele gimnasticii românești în vârsta de 19 ani. Este din orașul Aninoasa, județul Hunedoara, studiază la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Babeș-Bolyai, specializarea Kinetoterapie și, totodată, urmează la București Școala Națională de Antrenori, specializarea gimnastică.

Sursa fotografiei: Arhivă personală

Cand eram mică eram foarte energică și îmi plăcea să „mă dau peste cap”. Tata și-a dorit ca eu sa practic un sport, iar mama a vrut să mă axez mai mult pe școală. La 6 ani am inceput gimnastica și dacă ar fi să-mi amintesc cum arată viața mea înainte de a mă apucă de această disciplină, nu prea aș ști să spun deoarece eram micuță.

Ștefania este legitimată la Colegiul Național Sportiv „Cetate” Deva, locul de unde și-a și început cariera de gimnastă.

Pasiunea pentru gimnastică o aveam de mică. Am urmărit la televizor Olimpiada de Gimnastică de la Atena din anul 2004 și am fost foarte fascinată. Apoi, îmi amintesc că eram cu tatăl meu și așteptam autobuzul în stație în Petroșani și în fata noastră era o sală de gimnastică. Am fost și ne-am interesat și timp de 3 luni am mers acolo să mă antrenez, dupa care am participat la un concurs la Deva și am rămas acolo. Mi-a plăcut enorm!

Sursa fotografiei: Arhivă personală

Am mai multe medalii naționale și internationale.

Locul III cu echipa și locul II la Sărituri la Campionatul European de Juniori din Bruxelles în anul 2012, locul IV cu echipa la Campionatul Mondial din China în anul 2014 și locul I cu echipa la Campionatul European din Sofia.

Sursa fotografiei: Dan Mares

Cele mai grele momente au fost în anii 2015 și 2016 deoarece am avut anumite probleme… Eram dărâmată pshic. Atunci am vrut să renunț, dar am găsit putere să merg mai departe. În ceea ce privește viitorul, încă nu sunt sigura ce voi face, dar mi-ar plăcea să antrenez sau să îmi pot deschide o clinică privată sau ambele.
Am realizat că gimnastica în sine și persoanele din jurul meu m-au învățat multe lucruri. Este disciplină cu care am crescut și cu ajutorul căreia m-am autoeducat, iar celor care doresc să practice această disciplină îi sfătuiesc în primul rând să facă ceea ce le place cel mai mult și să nu renunțe niciodată la visele lor oricât de greu le-ar fi!
Să fie optimisti și să se bucure de fiecare reușită!

Sursa fotografiei: Laura Cristache

Use Facebook to Comment on this Post