Oina

Oina este un joc sportiv tradiţional românesc.

14523156_1217968471557018_2746295634690305851_n
FOTO: CS Politehnica Cluj-OINA

Jocul de oină era răspândit în toată țară, având un număr mare de denumiri și variante: în Banat i se spunea „lopta mică” sau „pila”, în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în zona Sibiului „fuga”,în Muntenia și în Moldova „hoina” și apoi oina, în Maramureș „ojerul” sau „oirul”, în Dobrogea „de-a lunga” etc.
În unele părți oina se juca și de către fete, sub numele de „oiniță”.

Jocul de oină este practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea conform cronicilor și hrisoavelor timpului.

Terenul este împărțit în trei zone principale:

  • zona în joc, care este de 60 x 32 de metri.
  • zona de bătaie, lungă de 5 metri și separată de zona în joc cu ajutorul liniei de bătaie.
  • zona din fund, o zonă lungă de 5 metri în care jucătorii se află în siguranță și delimitată de zona în joc cu ajutorul liniei de fund

Sunt două echipe de 11 jucători, una la bătaie iar alta la prindere. Rolurile echipelor se schimbă la pauză.

Jucatorii echipei la prindere sunt amplasați în următoarele poziții:

  • 3 mijlocași
  • 3 mărginași de ducere
  • 3 mărginași de Intoarcere
  • 1 fundaș care este liber să se deplaseze în zona de fund
  • 1 fruntaș care este liber să se deplaseze în zona de bataie
14656382_1214196185267580_6607563522380382537_n
FOTO: CS Politehnica Cluj-OINA

 

 

Use Facebook to Comment on this Post